SALMAN RUSHDIE cu „PĂMÂNTUL DE SUB TĂLPILE EI” mă „prinde” căci „există un puternic conflict între fantezia numită Acasă şi fantezia numită Departe”...că toate graniţele vor cădea în faţa vrăjitoriei muzicii. Vei trece dincolo, dincolo de peticul tău de iarbă, dincolo de familie şi de clan...peste câmpurile mintale ale tabuurilor, până când vei ajunge la ultima poartă, şi cea mai oprită dintre toate porţile. Unde sângele îţi cântă în urechi NICI SĂ NU-ŢI TREACĂ PRIN MINTE. Dar îţi...străbaţi graniţa finală, şi poate că... LA GRANIŢA EPIDERMEI. La graniţa epidermei nu există câini de pază...La graniţa epidermei unde totul e vrajă. Unde sfârşesc eu şi începi tu. Unde lunec din tabu în tabu. Lasă orice speranţă şi pătrunde. Sufletul mi-l nimiceşte...dar ...la graniţa epidermei străjuiesc câini nebuni... Câini care te sfâşie dacă nu ştii să-i îmbuni. Tu nu poţi ieşi, eu nu pot intra. De cum ai început, ai şi sfârşit Sau sufletul ţi-e nimicit. La graniţa epidermei drumul e străjuit”. Chiar nu putem trece dincolo de sine, nu putem şti ce gândesc alte minţi, comunicarea dintre culturi etnice este imposibilă iar, individualizarea şi identitatea, duc la solipsism. RUSHDIE are geniu şi o lumină , o prismă ce transfigurează, reflectă ţi refractă, toate arhetipurile şi simbolurile, toate umbrele monadelor inconştientelor etnice, UNDERGROUNDUL şi BACKGROUNDUL lor. Preţul individualizării omului să fie SCHIZOFRENIA COMUNICĂRII. Nu am citit niciun scriitor ce să surprindă atât de bine problema cognitivă şi psihologică a intercunoaşterii şi intercomunicării EURILOR şi culturilor etnice, rasiale. Filosofic, modelul lui LEIBNIZ, Universul, o pluralitate de monade între care există o armonie prestabilită, MULTICULTURALISMUL, ori, LUMEA VIEŢII, EGALITATEA ONTOLOGICĂ A EURILOR CE CONSTITUIE LUMEA, comunicarea lor, la HUSSERL, hai să fim „la modă” INTERCULTURALITATEA
Din nou S. RUSHDIE cu, poate cea mai bună carte „Pământul de sub tălpile ei” în care dedublarea, dualitatea, metamorfoza personajelor şi valorilor, multiplicare planurilor, suprapunerea şi intersectarea lor, un du-te-vino de la evenimentele şi situaţiile cotidiene la mituri şi simboluri indiene, iraniene, greceşti într-o aculturaţie nebună, carnală, barocă de carnaval în care eul auctorial este când proteic, când un balaur cu mai multe capete având simţurile vii căci există la el o bucurie a vederii fotografice şi picturale, a sunetului şi a mirosului, o sinergie a simţurilor şi a culturilor. Civilizaţia este UNIVERSUL ÎNSUŞI cu BING-BANGUL şi metrica lui, culturile fiind ,,LINII DE UNIVERS” aflate când în limitare şi coliziune, când în comunicare şi armonie căci MUZICA este esenţa LUMII, FIINŢA însăşi, dar şi „SUNETUL IUBIRII”. Culturile, religiile ne dau identitate, ne individualizează dar ele sunt şi epiderma care ne limitează şi separă, ne spală creierul şi ne „îndoctrinează”. De aceea eul narator, personajele, numele lor, multiplicarea lor se face după principiul „fratelui geamăn” şi al „diadei”, astfel lui ORMUS îi place muzica, este numai muzică „ROCK’N ROLL” dar şi AMESTECUL TUTUROR STILURILOR, care dau expresie protestelor, angoaselor, puseurilor de iubire şi nevoii de identitate şi de sens, de iubire şi înţelegere a tinerilor, a oamenilor, pe când RAI este dominat de vizual, de fotografie, de „momentul morţii”. ORMUS ESTE stânca iar VINA este IUBIREA, când empatetică şi pură, când erotomană şi exhibiţionistă, oricum ea este principiul dinamic, contradicţia, anamorfoza dar şi MUZA lui ORMUS, prin muzică şi iubire EA este LIBERTATEA. „Când te rupi şi te îndepărtezi de nava-mamă”, când desprinzi lanţul când luneci afară din hartă,...eşti liber să acţionezi!Să duci o viaţă pe care nimeni nu-ţi spune cum să o trăieşti sau şi de ce. O VIAŢĂ ÎN CARE NIMENI NU-ŢI ORDONĂ SĂ MORI PENTRU EI, SAU PENTRU Dumnezeu, o viaţă în care nimeni nu vine să te înhaţe pentru că ai încălcat o vreo lege, ... sau faci parte din cei, din raţiuni ascunse ţie, INTERZIŞI. RUSHDIE crede că „acasă” a devenit un concept vag, religiile spală mai mult creierul, iar înaintea lor oamenii au inventat metafora şi mitul pentru a exprima necunoscutul Ormus, asemeni lui Orfeu, coboară în moarte clinică, respectiv în comă, pentru a o salva pe Vina ce prin numele ei reprezintă „criza” imaginaţiei, a creativităţii, şi, printr-un ,,du-te vino” face trecerea de la OCCIDENT la ORIENT, iar cele trei morţi ale ei reprezintă nodurile metamorfozei imaginaţiei într-o lume ce nu „e ciclică, nu e eternă şi imuabilă, ci se transformă neîncetat şi ireversibil, ...cântecele tale sunt planetele tale. Trăieşte pe ele, dar nu ţi le face cămin. Cântă împotriva morţii. ,,Între melancolia înrădăcinării şi „donhuanismul” globalizării şi schimbării, între „misterul” Asiei, al Orientului, şi „sesamul” Americii există „actul iubirii, naşterea unui copil, contemplarea marii arte, prezenţa morţii, şi ascultarea vocii umane înălţate în cântec”. Autorul se vrea un când un fotograf un „voyeurist”, cînd un personaj din povestirile sale „când trubadurul INDIEI, al Orientului sau cel al tuturor dezrădăcinaţilor, al spiritului dionisiac al lumii în care orice lucru trece în contrariul său, negrul e frumos, din alb-negru ţâşnesc culorile, totul e stilul, nu există substanţă „frontierele sunt pe cale de dizolvare...fiecare dintre noi are o existenţă alternativă, iar drumurile nu duc nicăieri. NU mai depinde de tine, nu mai poţi distinge între bine şi rău, alegerea e imposibilă, coşmarul s-a adeverit...Pământul rock’n roll dansează, muzica lui te anihilează”, când viscerală, când spirituală, dar „mesajul, deşi nihilist, ambalajul e pătrunzător, excită tineretul” ...urlete de lupi. Fanii posedaţi de demonul muzicii îşi sfâşie hainele, şi unii pe alţii „fetele călăresc pe umerii iubiţilor,..., şi se produce fojgăială şi gâfâială ţi scurgere de bale şi multe grohăieli porcine. POATE ne pierdem controlul asupra umanităţii noastre,....Când în cele din urmă ,ce o să ne împiedice să ne transformăm în şacali, DANSAŢI AZI PE MUZICĂ, VINE CUTREMURUL, ...PE TOŢI NE VA ÎNGHIŢII”. RUSHIDE are toate simţurile vii, simte voluptuos, miroase ideile, ismele ideologice „teoriile, culturile pe care le topeşte într-un creuzet cu ajutorul imaginaţiei ce are propria ei lege, joc de oglinzi ovale şi dreptunghice ce se reflectă una în alta..., joc de imagini video, iluzii, evenimentele diacronice devenind sincronice, istoriile alternative universuri paralele, moartea o metaforă, imaginile o impresie de real, universul un circ de lumini şi imagini. MULTIMEDIA creează TRANSCENDENTALUL, ZEII sunt înlocuiţi de vipuriştii V.T.O., verticalitatea trupului tânăr, noua RELIGIE a plăcerii şi violenţei, a excitaţiei şi voyeurismului , ORMUS fiind un CONCEPT ANIMATRONIC, un mit mediatic. VINA, cu morţile şi metamorfozele ei când iubitoare, când exhibiţionistă, cu o mie una de feţe reprezintă IUBIREA, pe care ORMUS, alias ORFEU vrea să o salveze prin MUZICĂ, el fratele geamăn al lui RUSHDIE dar care nu înţelege că VINA reprezintă nu misterul morţii ci misterul VIEŢII „Ormus alunecă tot mai adânc în hăul fără fund, nu în abisul VINEI ci în abisul lui personal. Nu poate crede în întinarea VINEI...Vede în închipuire cadavrul ei cape o făclie scânteietoare, nemânjită de nimic”, DRAGOSTEA LUI O iluminează. O caută bâjbâind în bezna nopţii. „În fond muzica deşi metalizată, creolizată, babilonizată este PUNTEA dintre lumi , iar RAI, rai însemnă muzică, rai este sunetul nedumnezeiesc, interzis, al bucuriei”. Stă în puterea scriitorului, a lui RUSHIDE să creeze lumi, să le introducă una în alta, să le mixeze cum vrea, dar pentru a înţelege lumea, opera, pe noi înşine, trebuie să ieşim din cadru. Astfel fiecare om e povestea ce se spune despre el, imaginea video, DVD-ul, CD-ROM-ul sau blog-ul său. Cu telecomanda omul are senzaţia că este nu doar un iluzionist, ci însăşi, D-ZEU, un D-ZEU ce-şi caută DISPERAT identitatea. Creaţia este o fractură în real, realul este lupul, iar formele noastre plutitoare se topesc în neant „IMAGINEA video începe să se deterioreze...Imaginea saltă, se distorsionează, sunetul pârâie, ţiuie....Pe bandă se produce o schimbare”. În locul ei apare imaginea unei păpuşi aşezate pe un scaun, ţinând în poală o oglindă rotundă în care se reflectă o oglindă dreptunghiulară, în care se reflectă o altă păpuşă „...scriitorul, creatorul fiind fotograful şi cântăreţul alter-ego-ului fiecăruia dintre noi, autorul unei lumi în oglindă o iluzie ce ne transfigurează realitatea, ba chiar ne creează o altă realitate pentru ca înţelegerea de sine să fie posibilă. Deci, un nou metafizician al lumii, singurul de altfel”.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu